SIMON AND GARFUNKEL - PARSLEY, SAGE, ROSEMARY AND THYME (1966)

Casa de discuri: Columbia
Producator: Bob Johnston
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 28:30










Lumea era pe punctul de a se dezintegra, dar mici oaze de frumusete erau inca posibile atunci cand Paul Simon Si Art Garfunkel si-au inregistrat primul lor album memorabil, Parsley, Sage, Rosemary And Thyme. Intr-adevar tensiunea dintre presentimentul sfarsitului ineluctabil si insistenta lui Simon asupra legaturii emotionale dintre oameni este ceea ce ce face acest din acest album o opera durabila, in ciuda numeroaselor momente care suna azi datate ("Feelin` Groovy").

In timp ce LP-ul anterior, Sounds Of Silence, fusese scos in pripa pentru a exploata popularitatea hitului cu acelasi nume, Simon a insistat sa aiba de data aceasta control complet asupra procesului de creatie si inregistrare. Rezultatul a fost un album excelent lucrat pana in cele mai mici amanunte, la care foarte mult a contribuit inginerul de sunet Roy Halee. Minutiozitatea aceasta se vede imediat, de la prima piesa, "Scarborough Fair/Canticle", o capodopera pop, complexa, memorabila, comparabila cu oricare dintre creatiile lui Brian Wilson. Dar Simon nu este genul care sa ia ochii publicului cu un singur truc. Varietatea compozitiilor din Parsley, Sage, Rosemary And Thyme face din el unul din cei mai inzestrati compozitori ai epocii: de la luminosul For Emily, Whenever I May Find Her", in care exceleaza Garfunkel, pana la "Homeward Bound", poate cel mai bun cantec compus vreodata despre viata pribeaga a unui muzician. Plictiseala pedanta din "The Dangling Conversation" este perfect calibrata muzical, in timp ce stilul caustic al melodiei rock "A Simple Dessultory Phillipic" suna inca relevant, desi multe din tintele srcasmului ei nu ne mai inspira astazi dispret.

Piesa finala este o versiune dubioasa a melodiei "Silent Night" suprapusa peste un fragment de jurnal de stiri care anunta moartea lui Lenny Bruce si escaladarea razboiului din Vietnam.

Lista pieselor

01. Scarborough Fair/Canticle 3:10
02. Patterns 2:45
03. Cloudy 2:21
04. Homeward Bound 2:29
05. The Big Bright Green Pleasure Machine 2:47
06. The 59th Bridge Song (Fellin' Groovy) 1:53
07. The Dangling Conversation 2:37
08. Flowers Never Bend With The Rainfall 2:10
09. A Simple Dessultory Phillipic 2:19
10. For Emily, Whenever I May Find Her 2:05
11. A Poem On The Underground Wall 1:52
12. 7 O`clock News/Silent Night 2:02

THE ROLLING STONES - AFTERMATH (1966)

Casa de discuri: Decca
Producator: Andrew Loog Oldham
Director artistic: Sandy Beach
Tara de origine: Marea Britanie
Durata: 60:05


"Este prima oara cand noi am compus tot discul..." Mick Jagger, 1995




In anii 1960, totul era simplu: Beatles erau baietii buni, Stones, cei rai. Pe la mijlocul deceniului, cei patru muzicieni din Liverpool devenisera seriosi, dar, cu exceptia albumului Help!, nu si mai sumbri. The Stones, in schimb, ranjeau "Satisfaction" si "She Said Yeah", melodii ce aparusera pe cateva albume, precum deliciosul December`s Children, care nu erau decat compilatii pestrite scoase de casele de discuri si de ambitiosul impresar Andrew Loog Oldham.

Spre deosebire de ele, Aftermath era un album propriu-zis nu unul umflat cu hituri single. Ii vedem aici pe The Rolling Stones in plina expansiune: literalmente in "Goin` Home", dar, mai interesant, in domeniul experimentelor muzicale.

"Lady Jane" este cea mai mare surpriza: o balada elisabetana a carei delicatete austera va reverbera in tanguirile muzicale de mai tarziu ale trupei. "Under My Thumb" uimeste atat prin sexualismul ei imperios, cat si prin ritmul sustinut la balafon. "Mother`s Little Helper" este un portret al unei gospodine devoratoare de pilule, invaluit in sunetul sitarului - care, ca si "Out Of Time", "Leave It" si "What To Do", a fost eliminat de pe varianta americana a discului. America n-a facut insa o afacere atat de proasta: a obtinut in schimb superbul "Paint In Black".

Cei care au facut posibile aceste inovatii au fost Jack Nitzsche - textier, interpret si aranjor inspirat, care intrase in contact cu The Rolling Stones prin intermediul lui Phil Spector - si Brian Jones. "Acesta din urma, isi aminteste Keith, era un tip extrem de versatil, dar isi pierduse interesul pentru chitara" - de aici pasajele interpretate la sitar si balafon.

Melodiile mai conventionale nu sunt insa si dezamagitoare - cea mai buna este rautacioasa si cam grosolana "Stupid Girl".

Aftermath a fost primul album Stones integral original, echivalentul lui A Hard Day`s Night. The Beatles si Stones se maturizasera deja, si lumea intreaga era a lor.

Lista pieselor

01. Mother`s Little Helper 2:48
02. Stupid Girl 2:57
03. Lady Jane 3:11
04. Under My Thumb 3:43
05. Doncha Bother Me 2:42
06. Goin` Home 11:16
07. Flight 505 3:29
08. High And Dry 3:10
09. Out Of Time 5:40
10. It`s Not Easy 2:57
11. I Am Waiting 3:13
12. Take It Or Leave It 2:48
13. Think 3:10
14. What To Do 2:34

THE MOTHERS OF INVENTION - FREAK OUT! (1966)

Casa de discuri: Verve
Producator: Tom Wilson
Director: Jack Anesh
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 60:05



"Nu luam droguri." Frank Zappa, 1966







Trupa lui Frank Zappa se numea simplu, The Mothers, pana cand studiourile MGM si-au dat seama ce putea sa sugereze aceasta denumire celor care aveau sa asculte explozivul ei album de debut. Cu putin timp inainte de la lansarea lui Freak Out!, cel de-al doilea dublu LP din istoria muzicii rock (Blonde On Blonde a lui Bob Dylan tocmai sparsese gheata), firma a intrat in panica, temandu-se ca subtextul obscen al numelui formatiei ar putea sa sperie. "Ca si cum numele nostru avea sa fie Marea Problema", remarca sec Zappa in autobiografia sa.

Reprezentanti ai efervescentei miscari freak de pe coasta de Vest, Frank Zappa si formatia sa si-au propus, sprijiniti de producatorul Tom Wilson, sa ia mintile publicului. In plus, voiau sa transmita un mesaj. "Fiecare melodie avea locul ei in cadrul conceptiei generale satirice a albumului", spunea Zappa.

Conceptia aceasta este sintetizata de "Who Are The Brain Police?": e un geamat sinistru, anti-autoritarist, care da seama de degenerarea simultana a obiectelor si indivizilor. Alaturi de cantece intentionat bizare, gasim parodii ale muzicii pop ieftine, precum pastisa doo-wop "Go Cry On Somebody Else`s Shoulder", si cantece de dragoste complexe, cum este "How Could I Be Such A Fool?". Pe al doilea disc, rafale de blues sau tirade psihedelice la chitara dezvaluie o latura mai profunda: "Help, I`m A Rock" este o piesa tipic "freak", abstracta; "The Return Of The Son Of The Monster Magnet", care ocupa toata fata B a celui de-al doilea disc, este o compozitie impresionanta, experimentala si zgomotoasa.

Freak Out! semnala aparitia unui compozitor neobisnuit de inzestrat si provocator, care si-a construit cariera refuzand constant sa se alinieze unor standarde.

Lista pieselor

01. Mother`s Little Helper 2:48
02. I Ain`t Got No Heart 2:30
03. Who Are The Brain Police? 3:22
04. Go Cry Over Somebody Else`s Shoulder 3:31
05. Motherly Love 2:45
06. How Could I Be Such A Fool 2:12
07. Wowie Zowie 2:45
08. You Didn`t Try To Call Me 3:17
09. Any Way The Wind Blows 2:52
10. I`m Not Satisfied 2:37
11. You`re Probably Wondering Why I`m Here 3:37
12. Trouble Every Day 6:16
13. Help, I`m A Rock 8:37
14. The Return Of The Son Of The Monster Magnet 12:17

PAUL REVERE AND THE RAIDERS - MIDNIGHT RIDE (1966)

Casa de discuri: Columbia
Producator: Terry Melcher
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 27:38


"Am vrut sa fie o trupa interesanta... nu doar un tonomat muzical ambulant." Paul Revere, 2004





A existat vreodata o formatie mai ponegrita decat Raiders? In fata invaziei trupelor beat britanice pe piata americana, Raiders au rezistat eroic, la fel ca The Byrds sau The Beach Boys.

In perioada de aur a muzicii pop, grupul a avut o serie intreaga de hituri si a cantat cu o verva absolut unica, pe care o deprinsese pe parcursul anilor in care acceptase sa apara pe secna oricarui club ii primea. Sunetul sau punk auster nu s-a demodat si pare la fel de curajos si azi. Si totusi, cei care si-i amintesc pe Raiders evoca de obicei costumele din Razboiul de Independenta, clovneriile si acrobatiile de pe scena si faptul ca trupa era preferata emisiunii TV zilnice Where The Action Is a lui Dick Clark. Pana si The Monkees pareau sa aiba mai multa credibilitate.

Dar, in 1966, maraiala amenintatoare a solistului Mark Lindsay in "Louie Go Home" suna la fel de feroce ca si cea a lui Eric Burdon de la The Animals sau a lui Van Morrison de la Them si a exercitat o mare influenta asupra lui Roger Daltrey de la The Who. Iar din punct de vedere muzical Midnight Ride este aproape perfect - noua dintre piese sunt compozitii originale ale formatiei. Celelalte doua sunt probabil cele mai reusite melodii ale anilor 1960. "Kicks" compus de Barry Mann si Cyntia Weill, este o infocata pledoarie antidroguri facuta insa parca pentru un auditoriu care are deja creierii facuti varza. Piesa garage rock "I`m Not Your Stepping Stone" (de Tommy Boyce si Bobby Hart) va fi apoi reluata cu mare succes de The Monkes, dar aceasta este versiunea care i-a facut mai tarziu pe The Sex Pistols sa preia si ei cantecul.

Lista pieselor

01. Kicks 2:28
02. There`s Always Tomorrow 2:39
03. Little Girl In The 4th Row 2:58
04. Ballad Of Useless Man 2:08
05. I`m Not Your Stepping Stone 2:31
06. There She Goes 1:47
07. All I Really Need Is You 3:27
08. Get It On 3:12
09. Louie, Go Home 2:41
10. Take A Look At Yourself 1:48
11. Melody For An Unknown Girl 1:59