Casa de discuri: PolydorProducator: Tom Wilson
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: Germania
Durata: 45:36
Dupa ce isi construise o reputatie foarte buna gratie colaborarii sale cu Velvet Underground si o alta foarte proasta datorita lungii liste de iubiti (intre care Jim Morrison, Iggy Pop si Brian Jones), Nico a scos in 1967 un album solo, Chelsea Girl (dupa titlul unui film de Andy Warhol in care jucase si ea). Piesele apartin catorva din cei mai buni compozitori ai vremii, intre care Bob Dylan, Tim Hardin, pe atunci necunoscutul Jackson Browne (la vremea aceea inca adolescent si iubitul lui Nico) si membrii grupului The Velvet Underground, Lou Reed, Sterling Morrison si John Cale (care o si acompaniaza pe acest album). Dar, desi melodiile nu sunt compuse de ea (cu o singura exceptie, un cantec scris in colaborare), Chelsea Girl confirma din plin originalitatea si potentialul creator al lui Nico.
Vocea ei austera si totusi captivanta are ceva magic; orchestratiile sumare de nuanta folk, mizeaza pe flaut, viola electrica, balafon, contrabas si armoniu. Piesele au un aer fascinant, hipnotic - mai cu seama meloncolicele "These Days" si "I`ll Keep It With Mine". Melodia care da titlul albumului, o compozitie Morrison/Reed, face referiri la viata artistului Andy Warhol din New York.
Publicul nu era pregatit la vremea respectiva pentru superbele experimente art-rock ale lui Nico si atmosfera lor nostalgica astfel incat albumul nu a facut mare impresie la lansare. Dar frumusetea lui sobra - ca si colaborarile ulterioare, unice si provocatoare ale lui John Cale - a fascinat generatiile urmatoare: Patti Smith a elogiat-o, Siouxie Sioux au chemat-o sa cante alaturi de ei, iar doua dintre piesele de pe Chelsea Girl au fost incluse in coloana sonora a comediei lui Wes Anderson, O familie geniala (2001).
Postări
