Date si fapte, unele inedite, in ordine cronologica, despre albume muzicale ce au facut diferenta in istoria muzicii moderne. Toate datele sunt culese din cartea cu acelasi titlu editata sub coordonarea lui Robert Dimery si prefatata de Michael Lydon (membru fondator al revistei "Rolling Stone". Singura abatere de la cronologie este discografia MJ scrisa ca omagiu.
Casa de discuri: Blue Note
Producator: Alfred Lion
Director artistic: Reid Miles
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 40:52
Chano Pozo a introdus in muzica de jazz tobele afro-cubaneze conga in timp ce canta, la sfarsitul anilor 1940, in orchestra lui Dizzy Gillespie, deschizand astfel drumul unor percutionisti precum Louis "Sabu" Martinez, care i-a luat locul dupa moartea sa in 1948.
Posesor al unui spirit viu si al unor palme rasunatoare, Sabu s-a remarcat ca muzician de studio pentru casa de discuri Blue Note Records, intre altele ca acompaniator al lui Art Blakey pe albumele Orgy In Rythm si Holliday For Skins. Instrumentist principal in piesele de pe Palo Congo, Sabu ne ofera o mare varietate de batai de tobe, dezvaluindu-si si ascendenta mixta - spaniolo - africana - caribeana.
Inginerul de sunet Rudy Van Gelder a reusit sa capteze intr-o inregistrare de studio toata impetuozitatea stilurilor cubaneze rumba si son. Martinez conduce o orchestra din care fac parte Roy Romero, cantand aici impreuna cu Miguelito Valdes, si prolificul Arsenio Rodriguez, unul dintre intemeietorii muzicii salsa moderne, care canta aici la un tres - o chitara cubaneza cu trei randuri de corzi duble - si care si-a adus pentru aceste inregistrari o parte dintre membrii propriei formatii. Sunetul cald si lipsit de distorsiuni al albumului este mono, dar balansul judicios mentinut permite tobelor, vocilor si chitarii bas sa iasa in evidenta separat.
Vocea lui Sabu deschide antrenanta melodie "El Cumbachero", de Rafael Hernandez, in timp ce geniul lui Arsenio se face simtit in "Rhapsodia Del Maravilloso", in care introduce variatii pe melodia cubaneza "El Manisero". Chitara sa tres are un timbru terestru, profund emotional.
Sabu insusi apare in cateva furioase pasaje solo si plaseaza ici-colo cateva rugaciuni din religia sa Santeria, marturii ale originii sale in Harlemul spaniol al New York-ului.
Casa de discuri: Riverside Producator: Orrin Keepnews Director artistic: Paul Bacon Tara de origine: S.U.A. Durata: 43:08
Data fiind reputatia sa ca unul dintre cei mai notorii compozitori ai secolului XX, ca sa nu mai vorbim de extraordinara sa influenta ca pianist, e greu de inteles astazi cum de in 1957 Thelonious Monk se afla undeva la periferia lumii muzicale.
Cu toate ca, la mijlocul anilor 1940, Monk jucase un rol hotarator in nasterea muzicii bebop la clubul de noapte Minton`s din Harlem si cu toate ca avea la activ cateva piese clasice de jazz, o falsa condamnare pentru droguri, care i-a inchis accesul in cluburile din Manhattan, si o casa de discuri indiferenta l-au redus la un personaj cu totul marginal in lumea muzicii in anii 1950. Abia cand Orrin Keepnews - omul din spatele casei de discuri independente Riverside - a semnat un contract cu Monk, acesta a inceput sa-si castige binemeritata recunoastere.
Keepnews l-a readus pe Monk in atentia publicului de jazz cu doua albume in formula de trio, primul o reluare a unor melodii de Ellington, celalalt - a unor hituri pop. Brilliant Corners a insemnat revenirea lui Monk la statutul unui compozitor de prima marime, caruia i se alatura ulterior celebrul saxofonist tenor Sonny Rollins, saxofonistul alto Ernie Henry, care avea sa moara tragic la o varsta tanara, basistul Oscar Pettiford si tobosarul Max Roach (pentru "Bemsha", trompetistul Clark Terry si basistul Paul Chambers ii inlocuiesc pe Henry si Pettiford). Schimbarea componentei cvintetului se datoreaza impresionantei compozitii titulare, a carei dificultate a facut sa nu fie finalizata o inregistrare definitiva nici macar dupa 25 de incercari.
Tensiunea rezultata de aici se simte pe toata durata albumului, desi Keepnews a asamblat piesa din bucati, dand la iveala prima capodopera a lui Monk din perioada sa de mijloc. Remarcabile sunt, de asemenea, ceva mai duioasa melodie "Pannonica", compusa pentru prietena si protectoarea lui Monk, baroneasa "Nica" Koenigswater, si versiunea solo a lui "I Surrender Dear", interpretata de Monk.
Casa de discuri: Roulette Producator: Teddy Reig Director artistic: Nementionat Tara de origine: S.U.A. Durata: 39:30
In 1957, zilele de aur ale formatiei lui Bill Basie din anii 1930 erau duse de doua decenii; evolutia lumii muzicale il silise sa-si abandoneze big-bandu-ul pentru scurt timp, la inceputul anilor 1950. Din fericire, aceasta a fost ulrima perioada in care Basie a fost lipsit de orchestra. Tot ce ii trebuia, dupa cum s-a vazut mai apoi, era o infuzie de sange proaspat, pe care l-a gasit in persoana tanarului compozitor Neal Hefti. La numai cinci ani dupa ce fusese prima oara angajat de orchestra, Hefti a fost rugat sa orchestreze toate piesele de pe primul album al lui Basie pentru casa de discuri Roulette.
"Nu m-am laudat niciodata cu nimic, scrie modestul Basie in autbiografia sa, dar cu orchestra (Atomic Basie)... m-as fi putut lauda." Si are dreptate. Insufletita de saxofonistul Eddie "Lockjaw" Davis si de un formidabil grup de trompetisti condus de Thad Jones, sectiunea de suflatori a orchestrei alterneaza infocarea ("Whirly Bird") cu calmul de gheata (sinuoasa "After Supper"), fiind o adevarata incantare pe tot parcursul celor 11 compozitii ale lui Hefti. dar, ca intodeauna in cazul lui Basie, grupul instrumentistilor care dau ritmul este cel esential: basistul eddie Jones, tobosarul Sonny Payne, chitaristul Freddie Green si basie insusi, care canta la pian cu tipica-i concizie, aduc o nota saltareata pana si languroasei "Li`l Darlin`".
A fost ultimul mare album al lui Basie. Spre mijlocul anilor 1960, el isi ocupa deja locul printre cei mai populari lideri ai scenei de jazz, loc pe care si-l va mentine pana la moarte, in 1984. Hefti, in schimb, a renuntat in mare masura la jazz-ul serios in favoarea Hollywoodului, devenin faimos pentru temele din Batman si Un cuplu ciudat.
Lista piese
01. Kid from Red Bank –2:38 02. Duet –4:09 03. After Supper –4:03 04. Flight of the Foo Birds –3:20 05. Double-O –3:23 06. Teddy the Toad –3:17 07. Whirlybird –4:29 08. Midnite Blue –5:06 09. Splanky –3:34 10. Fantail –3:34 11. Lil' Darlin' –5:28
Casa de discuri: Brunswick Producator: Norman Petty Director artistic: Nementionat Tara de origine: S.U.A. Durata: 25:59
E surprinzator sa vedem ca aceasta opera de referinta a muzicii rock dureaza sensibil mai putin de jumatate de ora. Ea demonstreaza, in schimb, virtutile conciziei - o duzina de cantece minunate, multe binecunoscute oricarui specialist in muzica pop, dintre care niciunul nu se apropie macar de magica durata de trei minute.
Buddy Holly a infiintat formatia impreuna cu prietenul sau din scoala, tobosarul Jerry Allison. Amestecul de rockabilly, blues, R&B, si o vizionara sensibilitate pop le-au asigurat un loc in avangarda muzicii rock`n`roll. Acest album de debut (singurul LP pe care apare Holly, lansat in timpul vietii acestuia) include primele lor trei hituri clasice (si pandantele lor de pe discurile single) si doua cantece compuse partial de Roy Orbison. Multi chitaristi incepatori au incercat de atunci sa repete pasajul introductiv la That`ll Be The Day", un cantec al carui titlu afost ales de Holly dupa o replica a lui John Wayne din filmul Legea Vestului (1956).
Talentul de cantaret si de compozitor al lui Holly sa exercite o imensa influenta, in particular asupra activitatii de creatie in grup care va sta la baza compozitiilor formatiilor The Beatles si Rolling Stones. Mentionarea aparent rara a numelui lui Holly intre compozitorii cantecelor se datoreaza faptului ca el le-a semnat adesea Charles Hardin - numele sau adevarat fiind Charles Hardin Holley.
E demn de mentionat si faptul ca The Crickets canta melodii lansate de artistii de culoare Chuck Willis si Lloyd Price; acuzatia de rasism adusa postum lui Holly este deci discutabila.
Nota personala: Albumul a fost lansat la 27 noiembrie 1957.
Lista piese
01. Oh, Boy! – 2:07 02. Not Fade Away – 2:21 03. You've Got Love – 2:05 04. Maybe Baby – 2:01 05. It's Too Late – 2:22 06. Tell Me How – 1:58 07. That'll Be the Day – 2:14 08. I'm Looking for Someone to Love – 1:56 09. An Empty Cup (And a Broken Date) – 2:11 10. Send Me Some Lovin' – 2:33 11. Last Night – 1:53 12. Rock Me My Baby – 1:47 13. Think It Over 14. Fool's Paradise 15. Lonesome Tears 16. It's So Easy
Casa de discuri: Capitol Producator: Voyle Gilmore Director artistic: Nementionat Tara de origine: S.U.A. Durata: 45:00
La mijlocul anilor 1950 Sinatra era din nou in mare forma si pe primele locuri ale clasamentelor, dezmintind credo-ul lui F. Scott Fitzgerald conform caruia "vietile americanilor nu au decat un singur act". Alaturandu-se din nou lui Nelson Riddle la sfarsitul anului 1955, Sinatra a inregistrat la o luna dupa ce implinise 40 de ani, un nou album, foarte diferit de rezultatul primei lor colaborari.
Avea sa fie asemenea zilei care urmeaza noptii. In comparatie cu atmosfera elegiaca, de noapte tarzie, a albumului In The Wee Small Hours, euforicul Songs For Swingin` Lovers! este ca o plimbare prin parc intr-o dupa-amiaza insorita de vara, debordand de bucuria de a trai. Sinatra n-a fost niciodata mai relaxat - paseste frivol in timp ce canta "You Make Me Feel So Young", interpreteaza "How About You" ca pe o lunga cerere in casatorie si "Makin Whoopee" facandu-ne tot timpul cu ochiul. Dar toate acestea n-ar fi avut nici un efect fara superba contributie a lui Riddle. Legenda spune ca aranjamentul sau inegalabil pentru "I`ve Got You Under My Skin", incheiat in graba in noaptea de dinaintea sedintei de inregistrare, a fost rasplatit cu aplauze spontane de catre orchestra care l-a interpretat pe 12 ianuarie 1956.
Albumul poate fi considerat un fel de carte de capatai a cantecelor americane. In plus, admiratorii mai perspicace ai muzicii pop pot observa constructia sa simetrica, in care cele 15 melodii insumeaza exact 45 de minute. Cu Sinatra incepe si se termina arta cantecului interpretat in trei minute.
Lista piese
01. You Make Me Feel So Young 02. It Happened In Monterey 03. You're Getting To Be A Habit With Me 04. You Brought a New Kind Of Love To Me 05. Too Marvelous For Words 06. Old Devil Moon 07. Pennies From Heaven 08. Love Is Here to Stay 09. I've Got You Under My Skin 10. I Thought About You 11. We'll Be Together Again 12. Makin' Whoopee 13. Swingin' Down the Lane 14. Anything Goes 15. How About You?
Casa de discuri: Columbia Producator: George Avakian Director artistic: Nementionat Tara de origine: S.U.A. Durata: 44:00
Dupa un interval de stagnare in perioada cand orchestrele de swing iesisera din gratiile publicului, recitalul lui Duke Ellington din 7 iulie 1956 la Festivalul de jazz din Newport a marcat un reviriment dramatic al popularitatii sale. Ironic este ca discul pe care casa producatoare Columbia s-a grabit sa-l scoata pe piata dupa aceea nu a fost, de fapt, o inregistrare din concert.
Afland ca inregistrarea recitalului era compromisa, producatorii de la Columbia l-au adus pe Ellington intr-un studio din New York a doua zi dupa festival. Albumul rezultat este o combinatie de piese live, inregistrari in studio si aplauze presetate si a devenit cel mai bine vandut album din cariera lui Ellington.
CD-ul cu acelasi nume din 1999 a indreptat in sfarsit lucrurile. El include albumul din 1956, dar, gratie unui proces complicat de reabilitare a inregistrarilor originale si unei inregistrari radio mult timp pierdute, ne ofera intregul recital din concert, lamurind astfel de ce acesta a avut un succes atat de fulminant. Suita"Newport Jazz Festival" - atat de noua, spune Ellington, incat "nici nu am apucat sa-i dam nume" - prezinta cateva pasaje tipic stridente ale trompetistului Cat Anderson, dar reputatia concertului - si a albumului - se datoreaza efervescentului blues din "Diminuendo And Crescendo In Blue" si, in particular, formidabilului, legendarului recital al saxofonistului tenor Paul Gonsalves, care a improvizat 27 de variatii pe tema muzicala a piesei - unul din cele mai faimoase pasaje solo din istoria jazz-ului.
Lista piese
Newport Jazz Festival Suite: A1 Festival Junction 10:08 A2 Blues to Be There 8:04 A3 Newport Up 5:33 B1 Jeep's Blues 5:13 B2 Diminuendo and Crescendo in Blue 14:56
Casa de discuri: Imperial Producator: Dave Bartholomew Director artistic: Nementionat Tara de origine: S.U.A. Durata: 27:11
In 1949, cu sase ani inainte ca Bill Haley sa inregistreze "Rock Around The Clock", tanarul in varsta de 21 de ani Antoine "Fats" Domino prefigura rock`n`roll-ul timpuriu cu cantecul sau "The Fat Man". De la acel single de debut care s-a vandut intr-un milion de exemplare, cantaretul si pianistul originar din New Orleans va produce mai multe hituri decat orice alt interpret al anilor 1950 cu exceptia lui Elvis Presley, intre care un impresionant sir de 39 de cantece care, intre 1954 si 1962, si-au gasit locul in clasamentele timpului.
In timp ce a vandut aproximativ 65 de milioane de discuri in decursul deceniului al saselea, Domino a fost probabil cantaretul care a imbinat cel mai bine R&B si rock-ul - desi e posibil sa imparta acest titlu cu Little Richard. Ce e dincolo de orice indoiala este influenta creatiilor sale din anii 1950 asupra intregii lumi muzicale a timpului, de la Pat Boone la The Beatles.
This Is Fats, cel de al treilea album realizat sub egida casei de discuri Imperial, a fost lansat la apogeul carierei cantaretului si ramane cel mai important portret al artei sale muzicale, gratie cuceritoarelor piese boogie-woogie precum "Blue Monday" si "Honey Chile" si superbelor cantece triste, intre care "So Long" si "Poor Poor Me".
Triumfalul "Blueberry Hill" din deschiderea albumului a fost hit-ul lui Glenn Miller inca din 1940, dar, in ciuda farmecului si a caldurii sale, s-a dovedit neasteptat de greu de inregistrat. In ziua respectiva partitura n-a putut fi gasita in studio iar Domino ii tot uita versurile. N-a fost inregistrata o versiune definitiva, asa ca studiourile au trebuit sa compileze cantecul din bucati. Rezultatul a ajuns pe locul 1 in clasamentele R&B americane si pe un neegalat (de catre Domino) loc 2 in clasamentele pop.
Lista pieselor
01 Blueberry Hill 2:21 02 Honey Chile 1:48 03 What`s The Reason (I`m Not Pleasing You) 2:03 04 Blue Monday 2:18 05 So Long 2:13 06 La-La 2:15 07 Troubles Of My Own 2:15 08 You Done Me Wrong 2:05 09 Reelin` And Rockin` 2:20 10 The Fat Man`s Hop 2:26 11 Poor Poor Me 2:11 12 Trust In Me 2:50
Casa de discuri: Blue Note
Postări
