skip to main |
skip to sidebar
Casa de discuri: RCAProducator: Chet Atkins - Steve SholesDirector artistic: NementionatTara de origine: S.U.A.Durata: 31:54
"Nu stiu nimic despre muzica. Am trait fara sa fie nevoie sa stiu". (Elvis Presley)
Dupa aproape doi ani de stagiu militar, imediat dupa lasarea la vatra, Elvis a fost solicitat cu disperare de firma RCA sa inregistreze un album. Impresarul sau, care nu era dispus sa-si arunce toate atuurile in joc, s-a dovedit a fi dur in cursul negocierilor. Din fericire, a fost una din putinele ocazii in care "Colonelul" Tom Parker nu a avut castig de cauza.
In orchestra au foasta adunati muzicienii cei mai capabili din perioada de dinaintea plecarii lui Elvis in armata, pentru a-l face sa se simta imediat cat mai confortabil. Cu toate acestea inregistrarea a doua melodii abordate, "Make Me Know It" si "Soldier Boy", a durat o vesnicie. Apoi insa, doua fete pentru un disc single au mers foarte repede ("Stuck On You" urma sa apara in magazine peste cateva zile), asa ca anii de absenta ai lui Elvis s-au dovedit o iluzie.
Ultimele doua melodii i-au adus inapoi starea sa de spirit originara, de care fusese mult prea lipsit timp de doi ani. "A Mess Of Blues" si "Feels So Right" sunt flirturi muzicale, sexy si senzuale, ale unui barbat care a dus dorul tachinarilor amoroase.
Doua saptamani mai tarziu, grupul s-a reunit cu instructiuni ferme de a inregistra inca opt melodii - nici una in plus - pentru a completa albumul. Dar aceasta a fost seara starului din Memphis, care s-a aratat la fel de entuziasmat si entuziasmant cum fusese in timpul primelor sedinte de inregistrari din studiourile Sun Records (si de atunci incolo). Cu cat cantau mai mult, cu atat deveneau mai relaxati, mai nedisciplinati. Au trecut prin pop ("The Girl Of My Best Friend"), opera ("It`s Now Or Never"), cantece de dragoste neimpartasita ("Fever" si "Are You Lonesome Tonight"), apoi au devenit lascivi ("Such A Night", "Like A Baby" si "Reconsider Baby"). Douasprezece compozitii; vor mai trece noua ani pana cand Elvis va avea atata libertate.
Lista piese
01. Make Me Know It 2:00
02. Fever 3:33
03. The Girl Of My Best Friend 2:23
04. I Will Be Home Again 2:34
05. Dirty, Dirty Feeling 1:34
06. The Thrill Of You Love 3:01
07. Soldier Boy 3:06
08. Such A Night 3:00
09. It Feels So Right 2:10
10. Girl Next Door Went A'Walking 2:13
11. Like A Baby 2:40
12. Reconsider Baby 3:40
Casa de discuri: Vanguard
Producator: Maynard Solomon
Director artistic: Jules Halfant
Tara de origine: S.U.ADurata: 46:07
Dupa ce, in anii 1950, cantase in diferite cafenele din Boston, Joan Baez a facut senzatie la Newport Folk Festival, unde vocea angelica a frumoasei interprete a cucerit publicul. Si, desi pozitia pozitia ideologica ferma pentru care a devenit mai apoi cunoscuta pare absenta din acest prim album, el nu e lipsit de un substrat politic - Baez a ales sa incheie contractul cu mica firma producatoare Vanguard, impresionata de decizia lor de a promova formatia de muzica folk The Weavers, cu toate ca majoritatea membrilor ei erau la ora aceea acuzati de a fi comunisti.
Alegerea lui Baez a fost cu siguranta fericita, atat pentru ea, cat si pentru companie - albumul ei de debut continua sa fie unul dintre cele mai bine vandute discuri ale unei interprete de muzica folk si a fost primul din seria de sase discuri de aur obtinute de cantareata (un succes cu atat mai impresionant cu cat la vremea respectiva discurile single dominau piata si clasamentele). Baez a scos 17 albume la casa de discuri Vanguard. Desi mai tarziu a devenit "regina" "regelui" muzicii folk Bob Dylan (care la inceput a venerat-o), numele ei nu a fost legat de al lui Dylan pana la aparitia celui de-al treilea album al ei, pe care a interpretat prima data cantece ale unor compozitori contemporani.
La 20 de ani insa, Baez canta melodii traditionale, inclusiv cateva balade englezesti si americane - intre care se remarca "Wildwood Flowers" si "House Of The Rising Sun", care-i pun in valoare vocea limpede, vibranta. Desi cantareata nu-si ocupase inca locul in avangarda miscarilor protestatare, forta, compasiunea si curajul ei erau deja vizibile pe acest prim album, care a contribuit semnificativ la revitalizarea muzicii folk in gusturile tinerei generatii.
Lista piese
01. Silver Dagger 3:42
02. Fare Thee Well (10.000 miles) 3:18
03. House Of The Rising Sun 2:54
04. All My Trails 4:38
05. Wildwood Flowers 2:34
06. Donna Donna 3:12
07. John Riley 3:51
08. Rake And Rambling Boy 1:57
09. Little Moses 3:27
10. Mary Hamilton 5:54
11. Henry Martin 4:11
12. El Preson Numero Nueve 2:47
Casa de discuri: Columbia
Producator: Teo Macento
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.ADurata: 38:21
Pianistul Dave Brubeck nu se astepta nicidecum la un mare succes atunci cand a intrat in studiourile de inregistrari, in 1959, cu un teanc de partituri compuse in niste masuri cam ciudate. artist indraznet si mereu dispus sa experimenteze, Brubeck isi castigase deja un auditoriu respectabil concertand in campusurile universitare. Cu Time Out el a reusit sa realizeze unul din cele mai indragite albume de jazz din toate timpurile cu un material a carui atractivitate parea initial cel putin improbabila.
Melodia "Take Five", compusa 5/4 (considerata pana atunci nepotrivita pentru jazz), este o improvizatie sustinuta a lui Brubeck, acompaniata de sunetul sinuos al saxofonului alto al lui Paul Desmond. In multe privinte, Brubeck nu este vedeta albumului. se uita adesea ca autorul faimosului hit este Desmond - ale carui sonoritati austere au jucat un rol atat de important in succesul cvartetului. La fel de convingatoare sunt si tobele, manuite cu un profesionalism absolut de Joe Morello, si versta chitara bass a lui Eugene Wright - amandoua au transformat piese dificile precum "Blue Rondo A La Turk", in masura 9/8, si "Three To Get Ready", care oscileaza intre 3/4 si 4/4, in standarde de jazz. Tineti minte ca aceasta era epoca in care John Coltrane, Cecil Taylor si Ornette Coleman explorau cararile nebatatorite ale stilului free-jazz.
Dupa succesul general al lui Time Out, criticii, in logica lor pe dos, l-au desconsiderat si mai tare pe si asa des ponegritul Brubeck. Dar albumul continua sa se vanda bine si astazi si, in ciuda frecventei utilizari a muzicii in reclame, sa-si pastreze puterea de seductie.
Lista piese
01. Blue Rondo A La Turk 6:44
02. Strange Meadow Lark 7:22
03. Take Five 5:24
04. Three To Get Ready 5:24
05. Kathy`s Waltz 4:48
06. Everybody`s Jumpin' 4:23
07. Pick Up Sticks 4:16
Casa de discuri: CBS
Producator: Don Law
Director artistic: Howard Fritzon
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 35:53
Marty Robins a afirmat adesea ca a avut o copilarie nefericita. Din ea i-a ramas insa un lucru bun - dragostea pentru Vestul american. Crescut in prafuitul orasel Glendale din Arizona, Robinson se indeletnicea cu mici furtisaguri pentru a-si putea cumpara bilet la ultimul film cu faimosul cowboy cantaret Gene Autry - cand nu, facea impreuna cu fratele sau, pe imblanzitorul de cai. Dupa cateva hituri comerciale in anii 1950 (intre care "Singing The Blues", care in aceeasi vreme ocupa locul 1 in interpretarea lui Guy Mitchell), rebotezatul Robbins a decis sa-si valorifice pasiunea pentru stilul country, scotand un album care avea sa lanseze o noua moda durabila.
Inregistrat intr-o singura zi, cu o orchestra buna, din pacate prea putin cunoscuta, Gunfighter Ballads And Trail Songs reprezinta un omagiu adus batranului Vest. Unele dintre ele sunt balade traditionale, intre ele remarcandu-se "Billy The Kid" si "The Strawberry Roan". Ceea ce defineste albumul sunt insa cele patru cantece compuse de Robbins, interpretate in stilul sau specific, duios si sentimental. "Big Iron" este o piesa care evoca extrem de expresiv mitul cinematografic al cowboy-ului, inspirata de legendele pe care tanarul Robbins le auzise de la bunicul sau texan. "El Paso" este o prelucrare a temei intr-un discurs la persona intai, in care Robbins povesteste cum a impuscat cu sange rece un strain, din drgoste pentro o misterioasa tanara mexicana. Cantecul a obtinut primul premiu Grammy acordat unei compozitii country; LP-ul de pe care provenea a fost un model pentru nenumarate albume-concept de cantece country care i-au urmat.
Robbins a avut succes si mai departe; si in clasamentele muzicale, desigur, dar si ca actor, realizator de emisiuni TV, scriitor (a scris un roman, The Small Man) si ca pilot de masini de curse.
Lista piese
01. Big Iron 4:03
02. Cool Water 3:16
03. Billy The Kid 2:25
04. A Hundred And Sixty Acres 1:47
05. Thet`re Hanging Me Tonight 3:11
06. The Strawberry Roan 3:30
07. El Paso 4:26
08. In The Valley 1:53
09. The Master`s Call 3:13
10. Running Gun 2:17
11. The Little Green Valley 2:32
12. Utah Carol 3:18
Casa de discuri: Columbia
Producator: Irving Townsend
Director artistic: Jay Maisel
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 45:52
Uneori publicitatea excesiva facuta unui album devine o povara prea grea. Epitete comode precum "clasic", "revolutionar" sau "de referinta" se aglomereaza gramezi in jurul lui, aproape sufocand originalitatea si valoarea genuina a materialului. Din fericire, Kind Of Blue nu e amenintat de un asemenea pericol. Este, simplu, un moment definitoriu in istoria muzicii secoluluiXX - si atat.
In 1955, Davis se alaturase saxofonistului John Coltrane - si in anii urmatori grupul lui de instrumentisti si-a rafinat sunetul, pregatindu-se pentru Kind Of Blue.
In studiourile Columbia de pe 30th Street din New York, cele cinci piese au fost inregistrate in doua sedinte, pe parcursul a numai noua ore, interval cu atat mai remarcabil cu cat orchestra nu cunostea dinainte compozitiile - tactica pe care Davis o folosea adesea, considerand ca fiecare instrumentist se va concentra atunci mai mult asupra propriei sale interpretari. Compozitorul s-a folosit de foarte putine si scurte sedinte de pregatire, reusind totusi sa obtina de la muzicienii sai scanteietoare momente de spontaneitate.
Incepand cu prima piesa "So What", albumul traverseaza o colectie intreaga de stiluri muzicale: obsedantul "Blue In Green", in care piamul discret al lui Wynton Kelly acompaniaza trompeta indurerata a lui Davis; sau vagile influente hispanice din "Flamenco Sketches". Cat de unita a fost mica orchestra a lui Davis se vede din faptul ca au fost necesare numai sase incercari pentru a inregistra cele cinci piese - doar "Flamenco Sketches" a avut nevoie de o reluare...
Albumul a fost salutat cu elogii unanime. Si totusi, nici macar Miles nu este lipsit de greseala. Trei piese au fost inregistrate intr-o cheie muzicala gresita (lucru reparat pe reeditarile de mai tarziu). Asa cum ati observat deja.
Lista piese
01. So What 9:25
02. Freddie Freeloader 9:49
03. Blue In Green 5:37
04. All Blues 11:35
05. Flamenco Sketches 9:26
Casa de discuri: Atlantic
Producator: Nesuhi Ertegun
Director artistic: Marvin Israel
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 37:58
Pe tot parcursul anilor 1950, Ray Charles s-a asezat arareori in fata pianului fara sa inventeze un nou stil de muzica americana. Desi se impusese publicului general (adica alb) cu hitul "What`d I Say" (1959). Charles era un veteran al localurilor care promovau muzica de culoare, unde, schimband adesea scena, dezvoltase treptat propria combinatie inovatoare de blues, jazz, R&B si gospel. La vremea aparitiei celui de al treilea LP al sau, pe drept botezatul "geniu" lasa pe clape amprenta unui nou stil: muzica soul.
Orice clasificare s-a dovedit insa inutila atunci cand Charles a intrat in studiourile de inregistrari la sfarsitul anului 1959. Esenta sa era lirismul, inflacararea simturilor. Genius... vine cu un incantator set de sase piese de jazz de big-band, subliniate de liniile melodice ale trompetelor si basilor din "Let The Good Times Roll" si "Alexander`s Rag Time Band". Lucrand cu aranjamente muzicale semnate de Quincy Jones si cu membrii ai orchestrelor lui Count Basie si Duke Ellington, Charles dirija cea mai sofisticata muzica a timpului.
Pe fata a doua a discului, Charles adopta un stil dirijoral mai seducator si scoate la iveala o serie de balade, care au in fundal cateva pasaje masive, extatice, ale instrumentelor de coarde si un grup de vocaliste care suna ca un cor de sirene voluptoase. Rafinamentul cu care se excuta piese ca "Just For A Thrill" si "Come Rain Or Come Shine" este absolut uluitor pentru un tanar care nu atinsese inca treizeci de ani si sta marturie a placerii si talentului sau de a transcende limitele genurilor muzicale.
Casa de discuri: Verve
Producator: Norman Granz
Director artistic: Bernard Buffet
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 194:10
In 1946 impresarul Norman Granz o lua pe Ella Fitzgerald, pe atunci in varsta de 28 de ani, sub aripa sa, oferindu-i posibilitatea de a inregistra in seria de concerte Jazz At The Philharmonic, pentru care angajase numeroase vedete ale muzicii. Dar abia dupa ce Granz a semnat cu Fitzgerald un contract sub egida noii sale companii Verve si a produs cu ea o serie de albume, fiecare dedicat lucrarilor cate unui mare compozitor american - intre altii, Richard Rodgers si Duke Ellington -, reputatia cantaretei a devenit practic, legendara.
Daca impertinenta melodiilor lui Cole Porter si-au pierdut putin din vigoare in interpretarea Ellei Fitzgerald, iar dintre cantecele cuplului Rodgers - Hart nu toate s-au dovedit demne de atentia artistei, vocea ei agreabila a gasit expresia ideala in compozitiile melodioase ale lui George Gershwin. Sunetul tandru din "OH Lady Be good" pare o revelatie langa pasajele rapide in tehnica scat (improvizatii vocale din sunete sau silabe fara sens), cu care Fitzgerald si-a delectat publicul timp de decenii; iar adormitul "Embraceable You" este la fel de plin de caldura. Dar cantecele alerte sunt cele care realmente stralucesc. Simtul natural al ritmului pe care Fitzgerald il imprumuta oricarei melodii isi gaseste locul perfect in "Clap Your Hands", "Bidin` My Time" sau delicioasul 'S Wonderfull"; placerea cu care cantareata interpreteaza cupletul absurd al lui Ira Gershwin din "Let`s call The Whole Thing Off" este virezistibila. Riddle, aflat la apogeul formei dupa cateva sedinte de inregistrari cu Frank Sinatra, este plin de inspiratie. Este cel mai bun dintre sicurile acestei Song Book - colectia de capatai a lucrarilor probabil celor mai semnificativi creatori americani de cantece.
Casa de discuri: RCA
Postări
