LOUIS PRIMA - THE WILDEST (1956)

Casa de discuri: Capitol
Producator: Voyce Gilmore
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 32:00








Cantaret si trompetist foarte popular in anii 1930 si 1940, mai intai in orasul sau natal, New Orleans, si apoi in New York, Prima s-a vazut lipsit de slujba in 1954. Luand-o cu sine pe noua sa sotie si partenera de scena Keely Smith - el deja in varsta de 43 de ani, ea numai de 22 -, Prima si-a sunat un prietencare ii era indatorat si a pus in scena un spectacol in holul hotelului Sahara din Las Vegas, angajandu-l pe tanarul saxofonist Sam Butera, originar tot din New Orleans, ca dirijor al orchestrei. Succesul a venit rapid, iar albumul acesta scanteietor, inregistrat in studio in aprilie 1956, n-a fost decat cireasa de pe tort.

Iubitorii de jazz il considera adesea pe Prima doar un imitator de origine italiana al lui Louis Armstrong, poate din pricina celor trei hituri ale vestitului Satchmo incluse pe acest album: "You Rascal You" si combinatia dintre "Basin Street Blues". Interpretat pe un ton mai rezervat aici, si "When It`s Sleepy Time Down South", deloc soporific in interpretarea lui Prima. Dar acuzatia isi greseste tinta: caci albumul acesta este pur si simplu irezistibil, debordand de bucuria de a trai - si perfect reprezentat de splendida sa coperta. Prima este jovial, exuberant, de o veselie irepresibila, facand pana si orchestra sa rada in timpul cantecului "Oh Marie", contrastand fericit cu Smith, care adopta o delicioasa seriozitate, in timp ce Butera si colegii sai le furnizaeza unele dintre cele mai ritmate si efervescente acompaniamente jive inregistrate vreodata. Sunetul acestui album a fost adesea imitat, de pilda atunci cand Brian Setzer a cantat o versiune a lui "Jump, jive, and Wail" intr-o reclama pentru firma GAP. Butera, al carui aranjament fusese preluat fara sa i se ceara permisiunea, a bombanit ca a primit numai trei perechi de pantaloni in schimb.

Prima a murit in 1978, dar spiritul lui ramane inca viu gratie fiicei sale Lena, care a concertat recent in acelasi hotel Sahara, si nemuritoarei lui interpretari a urangutanului Louie din Cartea Junglei. Un adevarat rege al swing-ului.


Lista pieselor

01. Just A Gigolo/I Ain`t Got Nobody 4:42
02. (Nting`s Too Good) Form My Baby 2:36
03. The Lip 2:15
04. Body And Soul 3:22
05. Oh Marie 2:25
06. Medley: Basin Street Blues - When
It`s Sleepy Time Down South 4:12
07. Jump, Jive An` Wail 3:28
08. Buona Sera 2:58
09. Night Train 2:46
10. (I`ll Be Glad When You`re Dead)
You Rascal You 3:13

3. ELVIS PRESLEY - ELVIS PRESLEY (1956)

Casa de discuri: RCA
Producator: Nementionat
Director artistic: William V. Robertson
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 28:42



Nu e nici pe departe o capodopera. Ascultatorii contemporani, obisnuiti cu albumele sofisticate aparute de atunci incoace, vor gasi probabil primul LP al lui Elvis Presley enervant de usurel.

A fost asamblat dupa mai multe sedinte de studio: sapte cantece au fost inregistrate la inceputul anului 1956, chiar inainte de lansarea albumului pe 13 martie, dar celelalte cinci erau practic ramasite de la sedintele organizate de producatorul Sam Philips pentru Sun Records in 1954 si 1955, inainte ca RCA sa-i cumpere contractul. Interpretarea exagerata din"I`ll Never Let You Go (Little Darlin`)" pare aproape o autoparodie. Ironia e ca, la vremea respectiva, Elvis nu avea o imagine publica pe care sa si-o ridiculizeze. Si iata si o ciudatenie: desi fiecare reeditare pe CD include cantecul "Heartbreak Hotel" - cel care l-a facut, aproape peste noapte, faimos in lumea intreaga pe tanarul de 21 de ani, pana atunci numai o vedeta locala in Memphis - el nu apare pe albumul original.

Si totusi multe din cantecele acestea au magia lor - si nu putina. Mai mult decat suficient pentru a declansa o revolutie in muzica. Litania din "I`m Counting On You" si murmurul tensionat in care este transformat cantecul lui Ray Charles "I Got A Woman" fac un duet excelent; spre sfarsit, gasim o versiune de singuratic desavarsit a melodiei "Blue Moon". Dar piesa-cheie este aici absolut uluitoarea "Trying To Get To You", care ni-l dezvaluie pe Presley undeva intre un baiat de la tara si un interpret de cantece de dragoste languroase. Este o inregistrare de referinta.

De referinta este si coperta albumului. Considerata a fi o imagine surprinsa de fotograful William V. "Red" Robertson, pe 31 iulie, la un concert in Tampa, Florida, este unul din cele mai celebre instantanee ale lui Elvis. Marturie sta coperta albumului "London Calling (1979) al formatiei "The Clash", al carei design se inspira din cea a lui Elvis.

Lista piese:

Side 1
Blue Suede Shoes
I'm Counting On You
I Got A Woman
One Sided Love Affair
I Love You Because *
Just Because

Side 2
Tutti Frutti
Tryin' To Get To You
I'm Gonna Sit Right Down And Cry (Over You)
I'll Never Let You Go (Little Darlin')
Blue Moon **
Money Honey ***

2. THE LOUVIN BROTHERS - TRAGIC SONGS OF LIFE (1956)

Casa de dicuri: Capitol
Producator: Ken Nelson
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 35:58



Nu e nevoie sa fii nebun, criminal, betiv, singur, irascibil sau nostalgic pentru a putea canta melodii country... Dar toate acestea sigur ajuta. Ira Louvin nu avea chiar toate aceste atribute, dar avea in mod sigur cateva. Duetul format impreuna cu fratele sau Charles in anii 1940s-a incadrat usor in traditia cuplurilor de frati cantareti, precum The Delmore Brothers, si a reprezentat un model pentru The Everly Brothers. Primul lor album ramane pana azi una din pietrele de temelie ale muzicii country. Vocea de bariton a lui Charlie si cea de tenor a lui Ira, inalta si pura, converseaza si se reunescoline de voiosie si de gratie.

Coperta cea mai cunoscuta a albumului il arata pe Charlie si Ira suprapusi peste o silueta blonda nervoasa, tinand in mana o scrisoare botita, in stilul romanelor de dragoste ieftine. Imaginea a ramas si pe reeditarile ulterioare ale albumului si idilizeaza realitatea. De fapt, pentru Ira si Charlie aceste cantece despre tentatie si slabiciune, despre pacat si tragedie erau cat se poate de reale. Nu exista in ele nimic Kitsch sau inselator.

Dar ceea ce le face atat de patrunzatoare este natura autodistructiva alui Ira. Charlie era un tip echilibrat, dar Ira era un betivan afemeiat si violent. In 1963, Charlie, satul, s-a hotarat sa cante singur. Ira a supravietuit multor necazuri - a fost, intre altele, impuscat de cea de-a treia sotie, Faye -, dar in 1965 a murit (impreuna cu ultima sa nevasta) intr-un accident de masina in Missouri.

Cantaretul Gram Parsons aresuscitat, ani mai tarziu, interesul publicului pentru muzica fratilor Louvin, al caror statut legendar nu a facut de atunci decat sa creasca.

Lista piese
1. Kentucky
2. I'll Be All Smiles Tonight
3. Let Her Go, God Bless Her
4. What Is Home Without Love
5. Tiny Broken Heart, A
6. In the Pines
7. Alabama
8. Katie Dear
9. My Brother's Will
10. Knoxville Girl
11. Take the News to Mother
12. Mary of the Wild Moor Lyrics

FRANK SINATRA - In The Wee Small Hours (1955)

Casa de discuri: Capitol
Producator: Voyle Gilmore
Director artistic: Tommy Steele
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 50:25

La inceputul anilor 1950, Frank Sinatra parea un om terminat, incapabil sa obtina macar un contract intr-un club de noapte, daramite sa mai inregistreze un album. Salvatorul sau a aparut la tanc. Alan Livingston, pe atunci vicepresedinte al Departamentului de promovare a noilor talente al casei de discuri Capitol Records si admirator impatimit al lui Sinatra, a semnat cu el, pe 14 martie 1953, un contract pe sapte ani, impotriva sfaturilor tuturor colegilor cu care se consultase.

Prestatia lui Sinatra, in acelasi an, in filmul De aici in eternitate, recompensata cu premiul Oscar, a dovedit ca Livingston avusese dreptate. ea a confirmat si faptul ca lui Sinatra i se oferea o a doua sansa, pe care el a speculat-o cu urmatoarele sale albume, Songs For Young Lovers si Swing Easy, amandoua foarte frumoase, dar mai ales ca prime mostre ale colaborarii - initial nedorite de cantaret - dintre el si tanarul Nelson Riddle, autorul aranjamentelor muzicale.

In The Wee Small Hours a fost produs la scurt timp dupa esecul relatiei lui Sinatra cu Ava Gardner si aceasta a fost o sursa de inspiratie a probabil celui mai fascinant album despre despartire din toate timpurile. Ironicul, nonsalantul, arhetipalul Sinatra lipseste aici; locul lui este luat de un barbat singur. Cei care il clasifica pe sinatra drept un cantaret usor de ascultat in mod sigur nu au ascultat confesiunea de alcoolic din "Can`t We Be Friends?" si cu atat mai putin tonul implorator al cantecului lui Cole Porter "What Is This Thing Called Love". Iar "Mood Indigo" al lui Duke Ellington nu a sunat niciodata mai trist.

Riddle capteaza aceasta atmosfera melancolica in aranjamente de o extraordinara delicatete, facand din acest album primul in care cei doi artisti par facuti unul pentru altul. Vor urma si altele, desi intr-un format nou si - pe atunci - exotic. Aparut initial pe disc de 25 de cm, In The Wee Small Hours a fost reeditat in scurt timp in formatul mai obisnuit, de 30 de cm, inaugurand fara sa stie epoca albumelor muzicale.

Lista pieselor

Side one

1. "In the Wee Small Hours of the Morning" (Bob Hilliard, David Mann) – 3:00
2. "Mood Indigo" (Barney Bigard, Duke Ellington, Irving Mills) – 3:30
3. "Glad to Be Unhappy" (Richard Rodgers, Lorenz Hart) – 2:35
4. "I Get Along Without You Very Well (Except Sometimes)" (Hoagy Carmichael, Jane Brown Thompson) – 3:42
5. "Deep in a Dream" (Eddie DeLange, Jimmy Van Heusen) – 2:49
6. "I See Your Face Before Me" (Howard Dietz, Arthur Schwartz) – 3:24
7. "Can't We Be Friends?" (Paul James, Kay Swift) – 2:48
8. "When Your Lover Has Gone" (Einar Aaron Swan) – 3:10

Side two

1. "What Is This Thing Called Love?" (Cole Porter) – 2:35
2. "Last Night When We Were Young" (Harold Arlen, Yip Harburg) – 3:17
3. "I'll Be Around" (Alec Wilder) – 2:59
4. "Ill Wind" (Arlen, Ted Koehler) – 3:46
5. "It Never Entered My Mind" (Rodgers, Hart) – 2:42
6. "Dancing on the Ceiling" (Rodgers, Hart) – 2:57
7. "I'll Never Be the Same" (Gus Kahn, Matty Malneck, Frank Signorelli) – 3:05
8. "This Love of Mine" (Sol Parker, Henry W. Sanicola, Jr., Frank Sinatra) – 3:33