SARAH VAUGHAN - SARAH VAUGHAN AT MISTER KELLY`S (1959)

Casa de discuri: EmArcy
Producator: Bob Shad
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 37:00









Sarah Vaughan era deja una dintre marile vedete ale jazz-ului cand a sustinut, in decursul unei saptamani, o serie de recitaluri la clubul Mister Kelly`s din Chicago, in vara lui 1957. Desi Ella Fitzgerald canta mai viguros, iar Billie Holiday extragea esenta versurilor unui cantec, nici o alta cantareata de jazz nu a reusit sa egaleze interpretarea desavarsita si sonoritatea somptuoasa a cantecelor lui Vaughan. Artista perfecta, care detinea controlul complet asupra inaltimii, timbrului si dinamicii vocii sale contralto, Vaughan modula intr-o infinitate de nuante, inzestrand melodiile cu imaginatia si structura compozitionala a celor mai inventivi artisti improvizatori.

Cunoscuta drept "Sassy" pentru spiritul ei terestru si ireverent, Vaughan a fost unul din artistii care au "mosit" nasterea bebop-ului - desi rolul ei este prea putin recunoscut. Evolua cel mai bine cu orchestre mici, intre care cea mai buna a fost trio-ul cu care a aparut la Mister Kelly`s: pe nedrept uitatul pianist Jimmy Jones, celebrul basist Richard Davis, si tobosarul Ray Haynes, care urma sa aibe o influenta decisiva asupra jazzului modern si ale carui replici spontane si pasaje idiosincratice au reprezentat o contrapondere ideala pentru Vaughan.

CD-ul lansat in 1991 de catre compania EmArcy, Sarah Vaughan at Mister Kelly`s este un bun argument in favoarea reeditarilor si contine de doua ori mai multe melodii decat albumul original. Vaughan este inefabila in "September In The Rain", sigura pe ea si senzuala in "Honeysuckle Rose". Cand uita versurile la "How High The Moon", continua cu aplomb, aducand un mic elogiu spontan Ellei Fitzgerald.

JACK ELLIOT - JACK TAKES THE FLOOR (1958)

Casa de discuri: Topic
Producator: Bill Leader - Dick Swettenham
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 31:45






In motorul muzicii moderne se poate spune ca acest album a jucat rolul unei bujii. Jack Takes The Floor a fost inregistrat fara prea mari pregatiri in studiourile companiei londoneze Topic Records. Jack ne prezinta fiecare piesa in cateva cuvinte nonsalante, de un umor sec,care ar merita singure banii dati pe CD. Tehnica sa pe chitara a educat pe multi dintre interpretii folk ai timpului, dar a influentat si muzica pop de mai tarziu.

Albumul aduna o colectie remarcabila de cantece din varii surse putin cunoscute - compozitii ale interpretului de blues si folk Jesse Fuller, ale reverendului-cantaret Gary Davis, melodii populare, cantece din inschisori - si este neobisnuit de coerent. Frumusetea bruta, neatenuata a unor melodii precum "Dink`s Song" si "Black Baby" ramane si astazi coplesitoare. "Mule Skinner's Blues" si "San Francisco Bay Blues" au devenit piese de rezistenta ale repertoriului lui Elliot.

In anii 1950, Jack a cantat adesea alaturi de Woodie Guthrie. Dupa ce, in 1961, s-a stabilit la New York, Elliot a cunoscut in salonul de spital al lui Guthrie pe un tanar care curand avea sa se declare pe afisul propriului recital frept "Fiul lui Jack Elliot - Bob Dylan". In autobiografia sa Chronicles, Dylan descrie prima sa intalnire cu albumul lui Jack: "M-am simtit de parca as fi fost brusc azvarlit in iad... Vocea lui sare prin toata camera... iar el canta la chitara fara nici un efort intr-un stil fluid, perfect calibrat..."

Paul McCartney, Mick Jagger si Keith Richards au recunoscut si ei ca au fost influentati de Elliot. Faptul n-ar trebui sa ne surprinda: albumul acesta este si azi la fel de captivant.

Lista piese

01. San Francisco Bay Blues

02. Ol' Riley

03. The Boll Weevil

04. Bed Bug Blues

05. New York Town

06. Grey Goose

07. Mule Skinner's Blues

08. Cocaine

08. Dink's Song

09. Black Baby

10. Salty Dog

BILLIE HOLIDAY - LADY IN SATIN (1958)

Casa de discuri: Columbia
Producator: Irving Townsend
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 39:10










Este Lady In Satin un simplu pertret voaiorist al unei interprete in declin sau este o mostra - care se va dovedi extrem de influenta - de "dezgolire a sufletului" din partea uneia dintre cele mai talentate cantarete de jazz? Caci, intr-adevar, cantecul de sirena, plin de viata, al lui Holiday, care rasuna de pe discul companiei Verve in anii 1930, este la momentul acesta demult de domeniul trecutului, inlocuit fiind de vocea aspra, devastata, dulce-amara a unei narcomane. Holiday suna mai degraba ca o batrana decat ca o fosta stea care incearca sa revina la 40 de ani, asa ca autorul orchestratiei, Ray Ellis, a fost la inceput destul de nefericit.

Si totusi, dezvelind cu incapatanare esenta unori melodii clasice precum "You Don`t Know What Love Is" sau "Glad To Be Unhappy", Holiday isi canta mandria ranita in cateva dintre cele mai pure piese blues inregistrate vreodata. Sunt cantece de dragoste nefericita care nu seamana cu nimic din ceea ce cantase pana atunci in jazz: cantece despre dragostea lipsita de tandrete, despre disperare, despre resemnare si, mai ales, despre sinceritate brutala. Sa nu ne miram deci ca acesta a fost albumul preferat al lui Holiday si s-a dovedit testamentul ei muzical, care a transformat-o intr-un mit.

Desi aranjamentele "satinate ale lui Ellis par sa incerce sa acopere raguseala vocii ei Holiday, ele nu fac, de fapt, decat sa sublinieze capacitatea ei unica de a se impune chiar si in fata celor mai edulcorate orchestratii. Cand, in, "I`m A Fool To Want You", diva lungeste silabele intr-un suspin chinuit, ea pare pierduta in propria-i lume imaginara. Exista intr-adevar o fascinatie aproape morbida pe care o exercita acest album, de parca am privi un consumator de heroina care-si face injectia. Dar, in lipsa lui, n-ar fi existat cu siguranta niciodata cantarete precum Nina simone sau Janis Joplin, care sa-si dezgoleasca sufletele pana la sange in fata publicului, in decadele ce vor urma.



Lista piese

01. I`m A Fool To Want You 3:25

02. For Heaven`s Sake 3:29

03. You Don`t Know What Love Is 3:51

04. I Get Along Without You Very Well 3:01

05. For All We Know 2:55

06. Violets For Your Furs 3:26

07. You`ve Changed 3:20

08. It`s Easy To Remember 4:03

09. But Beautiful 4:32

10. Glad To Be Unhappy 4:09

11. I`ll Be Around 3:26

12. The End Of A Love Affair 4:52

13. I`m A Fool To Want You (Take 3) 3:28

14. I`m A Fool To Want You (Take 2 - Alternate Take) 3:26

15. The End Of A Love Affair- The Audio Story 9:50

16. The End Of A Love Affair (Stereo) 4:46

17. Pause Track 0:06

TITO PUENTE AND HIS ORCHESTRA - DANCE MANIA, VOL.1 (1958)

Casa de discuri: BMG
Producator: Nementionat
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 38:41








Cand Tito Puente a murit in anul 2000, la varsta de 77 de ani, generatiile mai tinere si l-au amintit probabil ca autor al piesei clasice rock/R&B (reluata de Santana) "Oye Como Va" si ca invitat intr-unul dintre episoadele cele mai palpitante ale faimosului serial de desene animate The Simpsons. Dar inainte de asta, compozitorul, dirijorul si cantaretul la timpane Tito Puente fusese regele neincoronat al muzicii mambo. Dovada este Dance Mania, cel mai bine vandut dintre albumele sale si primul dedicat integral muzicii de dans.

Inainte de a-l inregistra intr-un studio newyorkez, Puente conducea de mai bine de zece ani propria sa orchestra. Cei care se tineau la curent cu evolutia stilurilor muzicale cunosteau de mult timp compozitiile sale dansante care amestecau ritmuri afro-cubaneze, elemente de jazz si sonoritati inspirate de ascendenta sa portoricana. Acum era timpul ca intreaga lume sa afle despre Puente.

Dance Mania a marcat, de asemenea, debutul pe disc al vocalistului orchestrei, Santitod Colon, a carui voce afectuoasa putea inflacara sau seduce orice fel de public. Ne putem inchipui "El Cayuco", piesa din deschiderea albumului, revarsandu-se dintr-o sofisticata masina decapotabila care se strecoara nonsalant pe strazi elegante, in ritmul sincopat insufletit de fascinantele timpane ale lui Puente, carora le raspund, intr-o orchestratie impecabila, replicile energice sau mai prelungi ale trompetelor. Virtutile de percutionist ale lui Puente se dezvaluie in doua alte compozitii remarcabile, stilistic diferite: "Hong Kong Mambo", o piesa instrumentala are in centru recitalul sau elegant, eclectic, la balafon, in timp ce maiestuoasa "Estoy Siempre Junto A Ti" este invaluita in sunetul fluid, adesea prelung, al vibrafonului.

Lista piese

01. El Cayuco 2:38

02. Complicacion 3:23

03. 3-D Mambo 2:26

04. Llego Mijan 3:14

05. Cuando Te Vea 4:16

06. Hong Kong Mambo 3:48

07. Mambo Gozon 2:48

08. Mi Chiquita Quiere Bembe 3:58

09. Varsity Drag 2:53

10. Estoy Siempre Junto A Ti 3:14

11. Agua Limpia Todo 2:57

12. Saca Tu Mujer 3:05

LITTLE RICHARD - HERE'S LITTLE RICHARD (1957}

Casa de discuri: Speciality
Producator: Bumps Blackwell
Director artistic: Thadd Roak
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 27:31








"A wop-bop-a-loo-bop-a-lop-bam-bum - tutti frutti, oh rootie!" In vara lui 1955, rock'n'roll-ul era in plina afirmare - cantareti precum Fats Domino, Ray Charles, Chuck Berry si Bo Diddley lansau hituri dupa hituri la intervala de una-doua saptamani unul dupa celalalt. Vrand sa se instaleze in fruntea noului curent muzical, proprietarul casei de discuri Speciality Records, Art Rupe, i-a cerut principalului sau cautator de talente, Bumps Blackwell, sa-i gaseasca un nou Ray Charles. Bumps a rationat inteligent si s-a indreptat spre sud, si, in legendarul restaurant Dew Drop Inn din New Orleans, a dat peste un cantaret si pianist de jum blues extrem de expansiv (si homosexual declarat), Little Richard Penniman. Muzicianul a acceptat sa inregistreze in micul studio J&M al lui Cosimo Matassa si, in septembrie al aceluias an, folosindu-se de un simplu magnetofon, Bumps si richard scriau o pagina de istorie.

Energia dezlantuita, aproape nebuneasca, pe care o regasim in aceste inregistrari, ar putea fi, eventual, definita ca "intrecand orice masura". "Tutti Frutti" a inceput sa urce in clasamente in octombrie, iar in 1956 i-au urmat "Long Tall Sally", "Slipin` And Slidin`", "Ready Teddy" si "Jenny Jenny". Aceasta serie de hituri a fost adunata un an mai tarziu pe albumul Here`s Little Richard, care are pe coperta o fotografie nemuritoare a cantaretului.

O opera perfect clasica, Here`s Little Richard a fost LP-ul cel mai bine cotat al interpretului. Discul de vinil e destul de greu de gasit, dar piesele au fost reeditate pe numeroase CD-uri - aveti grija sa va procurati un exemplar de la casa de discuri Speciality, cu inregistrarile originale, cele mai bune, pentru ca Little richard a reluat melodiile pentru numeroase alte case producatoare. Melodiile acestea sunt un soi de "celule" de baza ale rock`n`roll-ului - din acest album (si din alte cateva prezentate in "1001 albume de ascultat inainte de a muri") s-a nascut intregul gen.

Lista piese

01. Tutti Frutti 2:27

02. True, Fine Mama 2:44

03. Can`t Believe You Wanna` Leave 2:29

04. Ready Teddy 2:10

05. Baby 2:07

06. Slippin` And Slidin` 2:45

07. Long Tall Sally 2:11

08. Miss Ann 2:18

09. Oh Why 2:10

10. Rip It Up 2:25

11. Jenny Jenny 2:05

12. She`s Got It 2:29

MACHITO - KENYA (1957)

Casa de dicuri: Roulette Jazz
Producator: Ralph Seijo
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 35:46







In anii 1940, Machito si orchestra sa au creat un cocktail mambo fulminant, amestecand ritmurile afro-cubaneze cu jazz-ul american.Solistul principal Frank Grillo adica Machito, canta din voce si la castaniete, iar regizorul muzical Mario Bauza era responsabil pentru implitirea sunetului big-band-ului american timpuriu cu sonoritatile afro-cubaneze.

Bauza visa de mult sa creeze un ansamblu de instrumentisti care sa imbine inflacararea orchestreleor cubaneze timpurii, pe care le ascultase in copilaria sa in Havana, cu stilul foarte sic al lui Duke Ellington, pe care il vazuse in Harlem. (Ajuns in Harlem la varsta de 19 ani, Bauza cantase la saxofon si trompeta in formatiile lui Chick Webb, Don Redman si Cab Calloway.)

Albumul acesta, o mica bijuterie prea putin cunoscuta, contine compozitii originale si aranjamente indraznete ale lui Bauza si Renne Hernandez (aici pe post de pianist), Chano Pozo si A.K. Salin (un compozitor si orchestrator cunoscut de jazz). Invitatii speciali Cannonball Adderley, Doc Cheatham si Joe Newman improvizeaza in pasaje scurte, dar convingatoare, cu vocile lor puternice.

Prima piesa, "Wild Jungle", stabileste deja dominanta absoluta a tobelor. Jose Mangual, la bongos, Uba Nieto la timpane, Candido Camero si Carlos "Patato" Valdes, la conga, sunt "motoarele" tutror compozitiilor.In "Holiday" si "Blues A La Machito", orchestra si solistii combina blues-ul si swing-ul cu o exceptionala coerenta, iar clasica melodie de latin-jazz a lui Pozo "Tin Tin Deo" capata un ritm alert.

The Machito Orchestra a stabilit standardele de excelenta ale orchestrelor de latin-jazz. Albumul instrumental Kenya, care, mai mult ca oricare alta suita de inregistrari a lor, mizeaza pe inspiratia din ritmurile africane, este un moment de referinta in repertoriul formatiei.

Lista piese

01. Wild Jungle 2:48

02. Congo Mulence 2:55

03. Kenya 3:26

04. Oyeme 3:11

05. Holiday 2:46

06. Cannonology 2:29

07. Frenzy 2:40

08. Blues А La Machito 3:01

09. Conversation 2:55

10. Tin Tin Deo 2:55

11. Minor Rama 3:01

12. Tururato 3:10

MILES DAVIS - BIRTH OF THE COOL (1957)

Casa de discuri: Capitol
Producator: Pete Rugolo
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 37:56










In 1949, iesind de sub tutela lui Charlie "Bird" Parker si Dizzie Gillespie, tanarul de 24 de ani Miles Davis realizeaza ca isi pierde timpul incercand sa copieze armoniile ametitoare ale mentorilor sai bebop. Solutia? Sa asambleze o orchestra de instrumentisti newyorkezi tineri tineri si entuziasti si sa incerce o de- si apoi re-constructie a muzicii bebop intr-un spatiu inedit intemeiat pe improvizatie. Si, intr-adevar, pentru Miles, spatiul este principalul element inovator al acestui prim album al sau ca lider de orchestra.

Sunetul parca inabusit al trompetei sale, calatorind de-a lungul melodiilor rafinat orchestrate de muzicieni precum Gil Evans, Gerry Mulligan si John Lewis, care creeaza o atmosfera "cool" specifica, placuta urechii, care imprumuta la fel de mult din muzica clasica europeana si din stilurile "hot" de jazz, bebop si ragtime. Pasajul solo la trompeta, lipsit de vibrato, de la inceputul lui "Move" inaugureaza o serie de poeme impresioniste, de atmosfera, un adevarat corolar, discret insa, al obsesiei bebop-ului pentru instrumentele cu coarde. Acesta este insa un stil "cool" care aduce inca a swing: dovada sta schimbul de replici dintre trompeta lui Miles si diafanul saxofon alto al lui Lee Konitz in "Jeru".

Fotograful Aram Avakian a surprins exact aceasta combinatie de detasare controlata si concentrare emotionala in imaginea legendara de pe coperta albumului. Criticii au comentat si ei atitudinea "discret insolenta" a albumului - numai publicul nu s-a aratat impresionat. Cool a fost aproape ignorat pana cand iubitorii de jazz de pe Coasta de Vest au redescoperit grupurile in care cantase, la mijlocul anilor 1950, Jerry Mulligan. Iar Miles? Miles isi va promova stilul "cool" in filmul lui Louis Malle Ascensor catre esafod (1957) si il va distila apoi in compozitiile de pe albumul sau fundamental Kind Of Blue (1959) si intr-o predilectie de o viata pentru colaborari muzicale si reinventare personala.

Lista piese

1. Move 2:33
2. Jeru 3:13
3. Moon Dreams 3:19
4. Venus De Milo 3:13
5. Budo 2:34
6. Deception 2:49
7. God Child 3:11
8. Boplicity 3:11
9. Rocker 3:06
10. Israel 2:18
11. Rouge 3:15
12. Darn That Dream 3:25