JACK ELLIOT - JACK TAKES THE FLOOR (1958)

Casa de discuri: Topic
Producator: Bill Leader - Dick Swettenham
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 31:45






In motorul muzicii moderne se poate spune ca acest album a jucat rolul unei bujii. Jack Takes The Floor a fost inregistrat fara prea mari pregatiri in studiourile companiei londoneze Topic Records. Jack ne prezinta fiecare piesa in cateva cuvinte nonsalante, de un umor sec,care ar merita singure banii dati pe CD. Tehnica sa pe chitara a educat pe multi dintre interpretii folk ai timpului, dar a influentat si muzica pop de mai tarziu.

Albumul aduna o colectie remarcabila de cantece din varii surse putin cunoscute - compozitii ale interpretului de blues si folk Jesse Fuller, ale reverendului-cantaret Gary Davis, melodii populare, cantece din inschisori - si este neobisnuit de coerent. Frumusetea bruta, neatenuata a unor melodii precum "Dink`s Song" si "Black Baby" ramane si astazi coplesitoare. "Mule Skinner's Blues" si "San Francisco Bay Blues" au devenit piese de rezistenta ale repertoriului lui Elliot.

In anii 1950, Jack a cantat adesea alaturi de Woodie Guthrie. Dupa ce, in 1961, s-a stabilit la New York, Elliot a cunoscut in salonul de spital al lui Guthrie pe un tanar care curand avea sa se declare pe afisul propriului recital frept "Fiul lui Jack Elliot - Bob Dylan". In autobiografia sa Chronicles, Dylan descrie prima sa intalnire cu albumul lui Jack: "M-am simtit de parca as fi fost brusc azvarlit in iad... Vocea lui sare prin toata camera... iar el canta la chitara fara nici un efort intr-un stil fluid, perfect calibrat..."

Paul McCartney, Mick Jagger si Keith Richards au recunoscut si ei ca au fost influentati de Elliot. Faptul n-ar trebui sa ne surprinda: albumul acesta este si azi la fel de captivant.

Lista piese

01. San Francisco Bay Blues

02. Ol' Riley

03. The Boll Weevil

04. Bed Bug Blues

05. New York Town

06. Grey Goose

07. Mule Skinner's Blues

08. Cocaine

08. Dink's Song

09. Black Baby

10. Salty Dog