THE BEAU BRUMMELS - TRIANGLE (1967)

Casa de discuri: Warner Bros.

Producator: Lenny Waronker

Director artistic: Ed Trasher

Tara de origine: S.U.A.

Durata: 26:08

Formatia din San Francisco este cunoscuta in primul rand pentru hitul folk-rock de imitatie britanica "Laugh Laugh", din 1963, (care le-a adus o scurta aparitie sub numele de The Beau Brummelstones, intr-unul din episoadele desenelor animate The Flintstones). Dar cel de-al patrulea album al lor este o adevarata comoara, prea putin apreciata, un amestec de folk.rock si country hipnotic, care rezista comparatiei chiar si cu cele mai bune inregistrari ale contemporanilor lor mai faimosi.

Discul anterior al trupei, Beau Brummels '66, fusese o compilatie de melodii neoriginale in interpretari insipide, care il determinase pe tobosarul animator al grupului, John Peterson sa plece la Harper's Bizarre. Restul membrilor trupei au scapat de obligatia de a concertagratie crizelor de diabet ale chitaristului Ron Elliot si au ales sa isi concentreze atentia asupra noilor tehnologii de studio, cu ajutorul p`roducatorului Lenny Waroncker, care cauta atunci sa isi faca o buna reputatie la Warner Bros. si sustinea ideea de a da mana libera formatiilor in conceperea si realizarea albumelor.

Rezultatul a fost discul cel mai bun al grupului The Brummels. talentul componistic al lui Elliot se maturizase, trecand de faza cantecelor vioaie de doua minute, in timp ce vocea lui Sal valentino incepuse sa capete o nuanta profunda, nazala, contrastand superb cu orchestratiile bizare care includ viori, acordeon si harpa (la aceasta din urma canta pe "Magic Hollow" colaboratorul lui Brian Wilson, Van Dyke Parks). Elliot considera albumul "un fel de receptacul al schimbarilor in starea de spirit al lumii din jurul nostru... Muzica devenise eterica, mistica si misterioasa". In ciuda recenziilor exultante, Triangle nu a atins insa decat locul 197 in topul Billboard.

LOVE - DA CAPO (1967)

Casa de discuri: Elektra
Producator: Paul Rothchild
Director artistic: William S. Harvey
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 33:11



Cand fondatorul casei de discuri Elektra, Jac Holzman, a mers pentru a asculta concertul formatiei LOVE, a ajuns acolo suficient de devreme pentru a prinde ceva si din recitalul trupei din deschidere, The Doors. Acesta este evenimentul care a pecetluit probabil destinul grupului Love ca formatie agreata de un grup restrans de fani, mai degraba decat general populara, desi, 40 de ani mai tarziu, liderul ei, Arthur Lee, se afla la apogeul popularitatii si sustine turnee mai dese decat a facut vreodata Love.

Acesta era al doilea album al trupei, si faptul ca fata B a discului a fost dedicata in intregime unei singure compozitii a fost privit drept temerar la vremea respectiva. "Revelation", care s-a numit initial, se pare, "John Lee Hooker", dureaza putin mai mult decat toate celelalte la un loc si, sincer, merita ascultata numai odata.

Dar primele sase piese, care alcatuiesc o suita perfecta, sunt mai mult decat suficiente pentru a compensa. Remarcabile sunt extraordinara "Stephanie Knows Who", cu ritmul sau variabil, "Orange Skies" a regretatului Brian McLean (candva hamal al trupei "The Byrds", aici insa dovedind un temperament de showman) si coplesitoarea "Seven And Seven Is", a carei inregistrare s-a incheiat dupa mai bine de 50 de reluari - pentru ca partea de percutie era atat de solicitanta, incat Lee si "Snoopy" Pfisterer au trebuit s-a abordeze pe rand - si a devenit un single de mare succes in America. Este urmat de lina introducere de chitara a piesei "The Castle", care urma sa devina peste ani genericul unei emisiuni TV de calatorii.

Contrastul dintre frumusetea sofisticata a primei jumatati si excesele din "Revelation" face din Da Capo unul dintre cele mai schizofrenice albume aparute vreodata.

MOBY GRAPE - Moby Grape (1967)

Casa de discuri: Columbia
Producator: David Rubinson
Director artistic: nementionat
Tara de origine: SUA
Durata: 33:11










Aroganta companiei producatoare, capcanele rock`n`roll-ului si pur si simplu ghinionul au facut ca steaua formatiei Moby Grape sa se inalte si sa coboare in acelasi an. Dar albumul lor de debut a fost exploziv.

Fostul membru al trupei Jefferson Airplane, Skip Spence (melodia sa "My Best Friend" apare pe Surrealistic Pillows), si fopstul impresar al trupei Matthew Katz au adunat un nou grup de muzicieni in jurul originalului geniu care era Spence. Cei patru pe care i-au ales (chitaristii Jerry Miller si Peter Lewis, tobosarul Don Stevenson, si basistul Bob Mosley) erau cu totii compozitori inzestrati si inspirati creatori de armonii vocale, asa incat, captivantul album pe care l-au scos impreuna pentru (11.000 de dolari) a facut furori in San Francisco.

Pareau porniti sa devina staruri de prim rang in America. Prima melodie, "Hey Grandma", debordeaza de efervescente armonii vocale si tipete de chitara. In energica "Fall On You" ascultam vocea tunatoare a lui Lewis, un solo fluid de chitara si niste tobe neobosite. De la sunetul acustic dulce, spaniol, al lui "8.05" la sentimentalul "Come In The Morning" si la stpefiantul "Omaha" al lui Spence, toate compozitiile sunt viguroase, hotarate si expansive. Cum de au putut sa nu aibe succes?

Ei bine, pentru inceput Columbia a lansat cinci dintre ele, simultan, pe discuri single, anihilandu-le din start orice sansa de a se ridica in clasamente. Apoi, trei dintre membri grupului au fost arestati pentru detinere de marijuana si l;egaturi cu minore. Iar in fotografia de pe coperta Stevenson facea clar catre camera un gest obscen (Columbia s-a prins apoi si degetul cu pricina a fost indreptat). Dar sa uitam de toate astea. Albumul este una din cele mai frumoase creatii ale verii din San Francisco.

CAPTAIN BEEFHEART AND HIS MAGIC BAND

Casa de discuri: Buddah
Producator: Bob Krasnow - Richard Perry
Director artistic: Tom Wilkes
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 35:40

" Nu sunt un star rock. Sunt un tip delicat. Nu sunt un om dur." Captain Beefheart, 1971


Dupa o colaborare cu firma A&M, Beefheart a semnat un contract cu casa de discuri Buddah a lui Bob Krasnow, luand cu el toate cantecele "negative" pe care coproprietarul lui A&M, Jerry Moss, refuzase sa i le puna pe disc.

Poate ca porivirea directa pe care capitanul si echipajul sau ne-o arunca de pe coperta albumului nu mai pare azi atat de socanta, dar in 1965 si 1966, cand muzica R&B britanica era la moda in lumea underground americana, iar The Beatles si sonoritatile Motown dominau emisiunile radio, Safe As Milk a fost ultimul racnet al modei.

In mod cu totul neasteptat, combinatia dintre stilul simplu pop de productie al lui Krasnow si Perry si formidabila viziune artistica a inimitabilului Beefheart a fost exploziva. Capitanul tinea totusi si la succesul comercial, asa ca i-a angajat pe basistul si compozitorul profesionist Herb Bermann sa slefuiasca unele piese si pe Ry Cooder, pe atunci membru al formatiei The Rising Sons, sa faca aranjamente orchestrale si sa cante la vestita sa ghitara slide. Vibrafonistul de jazz Milt Jackson si viitorii fondatori ai formatiei Magic Band, Alex St. Clair si John French, incheie sirul muzicienilor esentiali responsabili pentru aceasta combinatie de Delta blues, jazz, muzica psihedelica, R&B si folk-rock traditional de la mijlocul anilor 1960.

Albumul e plin de surprize, de la aerul de uimire copilareasca din "Yellow Brick Road" la dispretuitorul "Dropout Boogie". "I`m Glad" este soul pur, "Autumn`s Child", o ambitioasa simfonie LSD, iar "Electricity", o clasica si sincopata experienta cu thereminul. Si, peste tot, vocea uzata, languroasa a lui Beefheart - un Howlin` Wolf remaniind poezia suprarealista...

Albumul este un hibrid echilibrat, bun chiar de difuzat la radio, care prefigureaza intr-o masura viitorul pas al grupului - Trout Mask Replika.

Lista pieselor

01. Sure`Nuff `N Yes, I Do 2:10
02. Zig Zag Wanderer 2:35
03. Call On Me 3:10
04. Dropout Booggie 2:20
05. I`m Glad 3:22
06. Electricity 3:00
07. Yellow Brick Road 2:50
08. Abba Zaba 3:35
09. Plastic Factory 3:00
10. Where There`s A Woman 2:05
11. Grown So Ugly 2:21
12. Autumn`s Child 4:35

BUFFALO SPRINGFIELD - Buffalo Springfield Again

Casa de discuri: Atco
Producator: Buffalo Springfield/Jack Nietzsche
Director artistic: Loring Eutemey
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 33:10

" Cred ca suntem una dintre cele mai enigmatice si mai populare trupe americane" Richie Furay, 1997

Buffalo Springfield (numele a fost luat de la un buldozer care repara o strda in Los Angeles) continea pur si simplu prea multi cantareti-compozitori pentru a supravietui. Trupa a devenit faimoasa gratie unui single ajuns in 1967 in Top Ten, "For What It`s Worth", un soi de instantaneu, discret si excelent compus de Stephen Stills, al vremurilor acelora agitate. Dar deja in momentul in care acest al doilea LP aparea, Stills si Young se aflau intr-o competitie acerba pentru timp si spatiu, care il marginalizase pe mai putin bataiosul Furay.

Springfield devenise nu atat un grup, cat o colectie de individualitati, care isi vedea fiecare de cantecele sale - mai putin in cazul lui "Good Time Boy" scris de Furay pentru a fi cantat de tobosarul Dewey Martin. Cateva dintre piesele de pe album vestesc viitoarele directii creatoare pe care le vor urma membri trupei: "Expecting To Fly" si "Broken Arrow" sunt peisaje sonore, ambitios orchestrate de Young si Jack Nietzsche, care ulterior aveau sa colaboreze la cateva albume solo ale cantaretului, inclusiv Harvest. Pe de alta parte, "Everydays", remarcabilul "Blue Bird" si indeosebi "Rock and Roll Woman sunt tipice pentru stilul de mai taraziu al lui Stills - o voce rasunatoare pe fondul unui amestec de chiatare acustice limpezi, luminoase si de chitare electrice dure. Combinatia dintre folk-rock-ul cu nuante country al lui Springfield si sonoritatile hard-rock se va dovedi o influenta majora asupra generatiei urmatoare de grupuri rock de pe coasta de vest, cel mai vizibil in cazul trupei The Eagles.

Pe coperta albumului gasim o lista cu cei carora Springfield le datoreaza recunostinta, "prieteni, dusmani si oameni pe care nu-i cunoastem, de la Adam incoace". In capul listei se afla Hank B. Marvin, chitaristul principal al formatiei britanice de rock instrumental The Shadows.


Lista pieselor

01. Mister Soul 2:35
02. A Child`s Claim To Fame 2:09
03. Everydays 2:38
04. Expecting To Fly 3:39
05. Blue Bird 4:28
06. Hung Upside Down 3:24
07. Sad memory 3:00
08. Good Time Boy 2:11
09. Rock And Roll Woman 2:44
10. Broken Arrow 6:13

Country Joe And The Fish - Electric Music For The Mind And Body (1967)

Casa de discuri: Vanguard
Producator: Samuel Charters
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 44:03


"Muzica era pe atunci de alt calibru" Barry "The Fish" Melton, 2004

Activist de stanga inainte si dupa un interludiu in marina, Joe McDonald a ajuns in San Francisco abia in timpul studentiei, dar a fost atras imediat de lumea muzicii folk si In Instant Action Jung Band ( sau Country Joe And The Fish , cum s-a numit trupa pe disc - denumire ce-i evoca pe Stalin, cunoscut in S.U.A. in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial drept "Country Joe", si pe Mao, cel care spusese dspre revolutionri ca sunt "precum niste pesti in marea poporului"). Abia in 1966 formatia a inceput sa renunte la instrumentele folk in favoarea chitarelor electrice si un disc EP, cel de-al doilea al lor, le-a adus suficient succes pentru a-i convinge pe cei de la firma de muzic folk si clasica Vanguard din New York sa le ofere un contract.

La vremea respectiva, San Francisco era o pepiniera de studenti radicalizati politic si mari consumatori de LSD. Muzica psihedelica era inca abia la inceput, putine trupe realizau ce posibilitati avea sa aduca anul 1967. Albumul trupei Country Joe And The Fish a fost o avanpremiera a tot ce urma sa se inatample in cei doi ani de dupa aceea - chiar daca firma producatoare a insistat ca melodia lor cea mai populara din concerte, "I Feel Like i`m Fixing To Die Rag", sa lipseasca de pe disc.

Presarata cu aluzii si descrieri de experiente cu stupefiante, Electric music este unul din cele mai coerente artefacte ale asa-numitei "veri a dragostei" din 1967 si a generatiei hippie. Chitarele sunt pe rand linistitoare si incitante; versurile contin ironii muscatoare la adresa presedintelui Lyndon Johnson ("Superbird") si relatari nedisimulate ale sedintelor de LSD ("Bass Strings"); muzica e cand blues, cand folk, cand rock, pentru toate gusturile. Si, in urma ei, starea de spirit a natiei, tineretul si muzica lui incepeau sa se schimbe. Ceea ce nu-i putin lucru.

Lista pieselor

01. Flying High 2:41
02. Not So Sweet Martha Lorraine 4:24
03. Death Sound Blues 4:26
04. Porpoise Mouth 2:51
05. Section 43 7:26
06. Superbird 2:07
07. Sad And lonely Times 2:26
08. Love 2:24
09. Bass Strings 5:03
10. The Masked Marauder 3:12
11. Grace 7:03

The Beatles - Sgt. Pepper`s Lonely Heart Club Band (1967)

Casa de discuri: Parlophone
Producator: George Martin
Director artistic: Peter Blake
Tara de origine: Marea Britanie
Durata: 39:50

In 1967, fanii Beatles care fusesera alaturi de grupul preferat in procesul cautarii de sine vizibil in Rubber Soul si Revolver aveau sa fie rasplatiti cu o superfantezie muzicala. Sgt. Pepper... a petrecut 15 saptamani in fruntea clasamentului Billboard si se afla inca in Top Five cand Magical Mystery Tour a cucerit publicul , sase luni mai tarziu.

De ce? Pentru ca spiritul sau revolutionar se insotea cu melodii scanteietoare. De la insufletita piesa din deschidere a lui McCartney (pe care Hendrix o canta live la 2 zile dupa lansarea ei), trecand prin caleidoscopica "Lucy In The Sky With Diamonds", compusa de Lennon, si pana la exceptionala "A Day In Life" (la care cei doi au colaborat), fiecare compozitie este antologica.

In ciuda omiterii lui "Strawberry Fields Forever" - hitul usor dulceag care a facut trecerea de la Revover la Sgt. Pepper... - albumul are destule elemente psihedelice: filosofie orientala ("Whitin You Whitout You"} si aluzii la droguri (desi Lennon a negat conotatiile lui "Lucy", Lennon admitea ca "Fixing A Hole trimitea la LSD).

Statutul de opera clasica pop-art al albumului a fost asigurat de cea mai faimoasa coperta din istoria muzicii. Artistul Peter Blake a conceput-o initial ca pe capacul unei cutii cu bunatati, dar apoi a ingramadit pe ea o multime de chipuri taiate din ziare (cateva celebritati - Isus, Hitler si Gadhi - n-au mai ajuns in varianta finala).

Impactul albumului a fost fara precedent. Postul national de radio al S.U.A. l-a difuzat zile la rand; criticul Kenneth Tynan de la "Times" l-a numit "un moment decisiv in istoria civilizatiei occidentale". Dupa ce aceste exagerari s-au consumat, ceea ce ramane si azi este un album pop perfect, care imbina intr-un mod nemuritor ambitia creatorilor lui si muzicalitatea.

Lista pieselor

01. Sgt. Pepper`s Lonely Heart Club Band 2:02
02. With A Little Help From My Friends 2:44
03. Lucy In The Sky With Diamonds 3:29
04. Getting Better 2:48
05. Fixing A Hole 2:36
06. She`s Leaving Home 3:35
07. Being For The Benefit Of Mr. Kite 2:37
08. Within Or Without You 5:06
09. When I`m Sixty Four 2:37
10. Lovely Rita 2:42
11. Good Morning, Good Morning 2:42
12. Sgt. Pepper`s Lonely Heart Club Band (Reprise) 1:19
13. A Day In The Life 5:33