B.B. KING - LIVE AT THE REGAL (1965)

Casa de discuri: ABC
Producator: Johnny Pate
Director artistic: Nementionat
Tara de origine: S.U.A.
Durata: 34:40






Sa inveti sa canti la o chitara electrica nu are cum sa fie prea usor daca avusesesi norocul sa cresti intr-un orasel fara elctricitate din Mississippi, dar, pana in momentul cand B.B. King a ajuns la Chicago, la Regal Theatre, in noiembrie 1964, el isi petrecu-se 39 de ani din viata exersand. Vazandu-l in acea seara, dupa ce adunase de-a lungul anilor o panoplie de mai bine de 20 de discuri single devenite hituri, cu faimoasa lui chitara Gibson numita "Lucille", atarnata de gat si adulat de femeile elegante din balcoane, oricine ar fi putut spune ca ambitiosul muzician daduse lovitura.

Orchestra a avut initiativa si Lucille s-a lasat "agatata", prezentandu-se publicului inamorat impreuna cu iubitul ei prin cateva fraze muzicale dansante, pe fondul trompetelor ascutite si al tobelor rapide. B.B. i-a raspuns de indata, proclamand cu vaietul sau blues caracteristic: "Everyday I Have The Blues!". Cei doi reincepeau o neobosita conversatie, care-i facuse celebri in decursul deceniului anterior.

King isi domina auditoriul ca un predicator inflacarat, facandu-l sa geama si sa suspine, angajand pe fiecare spectator in parte, intr-un dialog cu sine si cu Lucille. A doua melodie a fost patimasa "Sweet Little Angel" si despre cum "iubeste ea sa-si desfaca aripile". Tipetele s-au ridicat din sala ca o ceata.

Dar nu era vorba de un act sexual, ci de o mostra de blues adevarat, in care B.B. se arata coplesit de dor si de dorinta. Interpretarile pasionale ale unor piese precum "It`s My Own Fault", "How Blue Can You Get" si "You Upset Me Baby", presarate cu mangaierile emotionate ale gatului Lucille-ei, aveau sa devina momente de referinta in istoria blues-ului live si vor contribui la incoronarea lui King ca suprem chitarist al genului.